A fi stangaci e un defect? Intre unul si doi ani, mamicile incep sa observe ca cei mici folosesc mai mult o manuta decat pe cealalta. Majoritatea copiilor, 90%, folosesc mana dreapta pentru a tine lingura, pentru a apuca diverse obiecte, pentru a arunca mingea. Restul de 10% sunt stangaci.

Asta inseamna nu numai ca folosesc in special mana stanga, ci si ochiul stang (cand se uita prin ceva), urechea stanga (cand se joaca cu telefonul), piciorul stang. Pana nu demult, acesta era considerat un defect, iar copiii care foloseau mai mult manuta stanga erau fortati sa devina dreptaci, atat de parinti, acasa, cat si la gradinita sau scoala. In unele familii, exista obiceiul ca micutilor stangaci sa le fie legata mana stanga la spate pentru a-i forta sa foloseasca mai mult dreapta.

Intre timp, s-a descoperit ca faptul de a fi stangaci sau dreptaci este determinat geenetic si ca ambele variante sunt normale. A fi stangaci nu este o boala, un defect, un handicap. Este doar o variatie a normalitatii. Nu poti spune ca a fi stangaci este un defect, asa cum nu poti spune ca a avea ochiii caprui este un defect. Sunt trasaturi care depind de alcatuirea genetica. Chiar s-a descoperit si gena responsabila pentru faptul de a fi stangaci. Folosirea preponderenta a unei anumite maini se poate observa si la copiii nenasuti, daca sunt studiati indeajuns. Se vede, cu ajutorul ecografului, ca fatul suge mai mult degetelul de la una din maini, pe care o si tine mai aproape de gura. Pe de alta parte, folosirea uneia din maini poate fi influentata si de alti factori. Nu putine sunt cazurile in care copiii devin stangaci din cauza unei rani suferite la mana dreapta. Cand mana dreapta nu poate fi folosita pentru o perioada lunga de timp (aproximativ opt luni), datorita puterii sale de adaptare, copilul va invata sa se foloseasca de mana stanga si va ramane pentru totdeauna stangaci.

De curand, au aparut si teorii noi cu privire la cauzele stangaciei. Unii spun ca poate fi provocata de expunerea fatului la testosteron sau de ecografiile frecvente care ii modifica creierul. Totusi, nu exista foarte multe argumente in favoarea acestor teorii, deci deocamdata majoritatea specialistilor nu le accepta.

De-a lungul timpului, au aparut o serie de mituri legate de persoanele stangace. Cu sute de ani in urma, se credea ca ei sunt posedati pentru ca partea stanga era considerata partea demonica a unui om. Mai tarziu, s-a crezut ca stangacii sunt geniali pentru ca multe persoane considerate extrem de inteligente erau stangace: Michelangelo, Ludwig van Beethoven, Benjamin Franklin, Isaac Newton, Albert Einstein. Apoi, unii medici au spus ca stangacii sunt mai predispusi afectiunilor neurologice: dislexie, epilepsie, schizofrenie. Desi mai este nevoie de multe studii pentru a elucida acest mister, parintii stangacilor nu trebuie nici sa se ingrijoreze, dar nici sa-si faca sperante desarte. E adevarat ca multe genii au fost stangace, dar mult mai multe au fost dreptace. Iar schizofrenia, dislexia si alte boli psihice pot "lovi" si dreptacii.

Pana la noi cercetari, stangacii sunt considerati persoane absolut normale. Stangaci nu este un defect si copilul stangaci nu trebuie fortat sa foloseasca mana dreapta. Inainte de a face asta, orice mamica trebuie sa se gandeasca cum s-ar descurca daca cineva ar forta-o sa foloseasca numai mana stanga. Ar putea sa scrie cu stanga? Ar putea sa manance cu stanga? Ar putea macar sa tina periuta de dinti in mana stanga? Aceleasi senzatii le are copilul stangaci care foloseste mana dreapta. Pentru el, stanga este mana dominanta si cand mananca, scrie cu dreapta, atunci se simte cu adevarat "stangaci", in sensul de neindemanatic, nepriceput. Fortat sa foloseasca mana ne-dominanta copilul stangaci poate sa devina foarte neindemanatic si incet in actiunile si activitatile sale. Va fi ultimul care termina de colorat, ultimul care termina de scris.

In loc sa ne consumam timpul si energia invatand copilul sa-si foloseaca mana dreapta, am putea sa ne concentram pe a-l ajuta sa se adapteze. Pentru ca traim intr-o lume a dreptacilor. O buna parte a uneltelor pe care le folosim au fost create pentru a fi tinute in mana dreapta si pentru stangaci, mai ales pentru copii, utilizarea lor este o problema. Ajunge sa ne gandim la mouse-ul si tastatura calculatorului, de care avem atata nevoie astazi, la camerele foto si video. Dar mai sunt si altele: armele de foc, uneltele de gradinarit, obiectele de papetarie, instrumentele muzicale.

Pentru un copil stangaci, lumea pare a fi invers decat ar trebui sa fie, si adaptarea nu este deloc usoara, mai ales daca ambii parinti sunt dreptaci. Incercand sa imite parintii, rudele sau fratii, in timpul activitatilor zilnice, copilul va vedea ca nu reuseste si probabil se va da batut. Tocmai de aceea este important sa fie ajutat si sprijinit, nu sa se schimbe, ci sa se adapteze.

Totul incepe cu scrisul, putin mai dificil de deprins de catre un stangaci. Scrisul de la stanga la dreapta este normal pentru dreptaci pentru ca scriem catre in afara corpului si ne vine usor sa tragem de stilou. Un stangaci scrie catre corpul sau si trebuie sa impinga stiloul. De aceea, copilul stangaci nu numai ca trebuie lasat sa scrie cu stanga, dar trebuie invatat cum sa scrie cu stanga, ceea ce este adesea dificil pentru parintele sau invatatorul dreptaci.

Dar problemele nu se opresc aici. Nu e usor sa inveti un copil stangaci cum sa tina furculita sau cum sa-si lege sireturile pentru ca el va incerca sa imite miscarile tale si va vedea ca nu se descurca deloc cu dreapta. E nevoie de multa rabdare, inventivitate si perseverenta.