Mononucleoza - boala sarutului Mononucleoza este foarte cunoscuta ca “boala sarutului” pentru ca se transmite prin saliva infectata, fiind mai des intalnita la adolescenti si adulti foarte tineri. De fapt, la acesta categorii de varsta boala se manifesta, de obicei, cu toate simptomele sale. La copii si adulti trece adesea neobservata. Mononucleoza se poate transmite si prin folosirea paharului, furculitei sau paiului, dar si prin stranut sau tuse. Desi mononucleoza in sine nu pune probleme prea mari, complicatiile pot afecta splina si ficatul.

Perioada de incubatie este intre patru si opt saptamani, desi la copiii foarte mici poate sa fie mai mica. Gama de simptome include oboseala, slabiciunea, durerile de gat, febra, amigdalita, durerid e cap, eruptii cutanate, anorexie, transpiratie nocturna. De asemenea, este posibil sa se umfla nodulii limfatici si sa se mareasca splina. Nu este neaparat ca adolescentul sa aiba toate acest simptome. Febra si durerile de gat cedeaza de la sine in una-doua saptmani, dar oboseala, durerile de cap si ganglionii mariti raman inca doua-trei saptamani pana la vindecarea completa.

In general, mononucleoza este provocata de virusul Epstein-Barr, dar si alte virusuri pot da simptome asemanatoare (citomegalovirusul). Majoritatea adultilor de astazi au fost expusi virusului Epstei-Barr si, fie ca au facut mononucleoza, fie ca nu, au dobandit imunitate.

Asa cum am spus, mononucleoza nu este o boala grava, adevaratul pericol vine de la posibilele complicatii. Splina marita se poate rupe la un efort mai mare, iar daca virusul afecteaza ficatul poate sa duc ala inflamarea acestuia si icter. Complicatiile mai putin frecvente sunt anemia, meningita, encefalita, amigdalita grava.

Diagnosticul de mononucleoza se pune pe baza simptomelor si a analizelor de sange. Un tratament specific bolii nu exista. Fiind provocata de un virus, ca si raceala sau gripa, mononucleoza trece de la sine, si tratamentul nu poate fi decat simptomatic. De asemenea, se pot trata infectiile secundare - amigdalita, sinuzita sau alte complicatii. Cand se administreaza antibiotice (pentru complicatii, NU pentru mononucleoza) este posibil sa apara eruptii cutanate, mai ales daca e vorba de Augmentin, ampicilina sau amoxicilina.

Asteptand ca boala sa se vindece, adolescentul are nevoie de multe odihna si hidratare (cu apa si suc de fructe). Pentru dureri si febra se poate lua un calmant usor pe baza de ibuprofen sau acetaminofen. Nu se administreaza aspirina, care la copiii si adolescentii cu infectii virale poate declansa sindromul Reye, o boala rara dar foarte periculoasa.

Majoritatea simptomelor vor disparea in cateva saptamani, dar pana la vindecarea completa ar putea sa dureze chiar si doua-trei luni. Daca are parte de mai multa odihna, organismul se reface mai repede. Daca adolescentul face miscare in mod obisnuit, pana la OK-ul medicului va trebui sa renunte la sport. Exista riscul de complicatii ale splinei in caz de efort puternic.

Adolescentul cu mononucleoza nu trebuie izolat. Majoritatea adultilor sunt imuni la virusul Epstein-Barr si, oricum, el nu se transmite decat prin saliva. In schimb, copilul va avea nevoie de cel putinc ateva zile libere pentur a se odihni. Cand revine in comunicatate trebuie sa stie ca sarutul si folosirea in comun a tacamurilor sau paharelor sunt interzise, pentru a nu infecta si pe ceilalti copii. Virusul Epsetin-Barr poate sa raman in saliva timp de cateva luni dupa infectare.