Primii pasi ai bebelusului Primii pasi sunt, probabil, cel mai asteptat si mai emotionant moment din viata unui parinte de bebe. Azi il vezi tarandu-se prin casa, ridicandu-se cu greutate, sprijinit de mobila si maine deja face primii sai pasi, inceti si nesiguri. De acum, inceteaza s amia fie un bebelus si devine mai independent. Iar mamica intra intr-o noua etapa, aceea in care va trebui sa alerge prin casa dupa un copil care incearca sa puna mana pe tot ce vede, fascinat de noile sale abilitati.

In jurul varstei de opt luni, bebelusii sunt capabili sa stea singuri in picioare, dupa ce au invatat sa-si sustina capul, sa stea in fundulet, sa se intoarca de pe o parte pe alta. De acum nu mai trebuie decat sa castige putina incredere in propriul corp. Intre noua si 12 luni, majoritatea copilasilor fac primii lor pasi. Dar poate sa dureze si mai mult de atat, poate pana la 15 luni sau chiar pana la 17-18. Nu e cazul sa te ingrijorezi daca bebele tau incepe sa mearga mai tarziu decat ceilalti. Fiecare se dezvolat in ritmul sau propriu.

Totusi, daca ti se pare ca bebele tau e deja mare si totusi nu pare interesat de mers, il poti ajuta un pic. Aseaza-te in genunchi, cu fata la el, tinandu--l de manute si indeparteaza-te usor, catre in spate. El va fi nevoit sa te urmeze si va incepe sa mearga, chiar daca, deocamdata, cu ajutorul tau. Dupa ce face primii pasi, aseaza-te in fata lui, in aceeasi pozitie, dar nu-l mai tine de manute. Lasa-l sa se deplaseze singur catre bratele tale. Totul trebuie sa para o joaca, asa ca in timpul "exercitiilor" zambeste-i, incurajeaza-l si lauda-l. Incurajeaza-i incercarile de a se ridica in picioare, chiar daca stai cu inima catun purice de teama ca ar putea sa cada. Bineinteles ca va cadea de multe ori, caci numai asa se invata mersul. Tu ai grija sa iei din calea lui orice obiect care l-ar putea rani sau impiedica. In cazul in care cade, lasa-l sa se ridice singur si nu alerga catre el, speriata. Teama ta il va descuraja mai mult decat caderea in sine.

Cand bebele face primii sai pasi a venit vremea sa-l incalti. Dar nu imediat. Oasele fine ale gleznei au nevoie de mobilitate deplina, cel putin pana cand copilul invata sa mearga bine. La inceput, piciorusele goale il vor ajuta sa-si dezvolte echilibrul si coordonarea miscarilor. Cand deja stapaneste bine noua sa abilitate, va trebui sa-l incalti, chiar si prin casa. Astfel se va obisnui cu senzatia de a merge incaltat. Sunt foarte importanti primii pantofiori, pentru ca de ei depinde felul cum se dezvola mersul. Ei trebuie sa fie exact de marimea potrivita, sa nu stranga piciorusul si sa fie indeajuns de moi. E adevarat ca piciorusele vor creste repede si incaltamintea va ramane mica dar acum nu e momentul sa faci economii. Mai bine cumpara-i hainute mai ieftine, dar ia pantofi de calitate.

Daca mersul copilului tau ti se pare ciudat, urmareste alti micuti prin parc sau pe strada. Vei vedea ca toti merg la fel. La aceasta varsta, picioarele sunt usor « cracanate ». Mai exact au acea forma de paranteza, pe care medicii o numesc genu varum. Acest aspect al picioarelor este normal la varsta primilor pasi, dar se va corecta de la sine, in timp, cand copilul invata sa mearga bine si are ocazia sa "exerseze" mai mult. In jurul varstei de trei ani, genu varum ar trebui sa dispara complet. Daca nu se intampla asa, cere sfatul medicului.

De asemnea, bebelusii au talpa mai plata decat a adultilor. Bolta plantara, care joaca un rol important in echilibru, se formeaza si ea in timp, prin cat mai multe exercitii de mers.