Adolescentul timid Poate ca pare o problema minora, dar timiditatea este un mare dezavantaj pentru un adolescent. Societatea actuala favorizeaza tinerii indrazneti, toata lumea ii place pe cei descurcareti, vorbareti, extrovertiti, pe cand adolescentii timizi sunt perceputi intr-un mod negativ, sunt considerati "salbatici", necomunicativi, singuratici. Probabil ca toti tinerii timizi isi doresc sa fie altfel, insa o trasatura de caracter nu e asa usor de schimbat. Chiar si timiditatea usoara poate sa duca la anxietate sociala, stres emotional, probleme scolare. Vestea buna este ca parintii pot interveni si, prin anumite strategii, pot invata adolescentul timid sa comunice, sa negocieze cu ceilalti.

Copiii timizi sunt usor de recunoscut intr-o clasa sau intr-un grup. Par calmi si linistiti, cand de fapt sunt stresati si ingrijorati de teama constanta, de rusine, de lipsa increderii in sine. La evenimente sociale, adolescentul timid nu vrea decat sa dispara cat mai repede. Cand nu are incotro si trebuie sa ramana in grup, i se pare tot timpul ca este studiat de ceilalti si judecat. Oricat ar incerca sa-si ascunda sentimentele, va fi tradat de urmatoarele semne :

   • Refuza sa vorbeasca in public. Adolescentul timid nu va ridica mana sa raspunda la ora, chiar daca a invatat foarte bine lectia, nu se va oferi sa iasa la tabla, nu va intrerupe conversatiile celorlalti pentru a-si spune parerea. In timpul discutiilor deschise va tacea.

   • Evita contactul vizual. Daca indrazneste sa vobeasca cu cineva, adolescentul timid va pleca capul si va privi in pamant, pentru ca nu indrazneste sa-si priveasca in ochi interlocutorul.
   • Foarte rar, isi gaseste curajul sa dea un telefon cuiva, sa faca o invitatie. Activitatile preferate sunt cele solitare (jocurile pe calculator, privitul la televizor, cititul), desfasurate in camera proprie, adica un mediu sigur, cunoscut.
   • Cand nu are incotro si trebuie sa vorbeasca in public, vorbeste incet, abia auzit.
   • Inceperea unui dialog cu un coleg sau o cunostinta pare o incercare dificila, pentru care are nevoie sa se pregateasca, isi imagineaza scenarii, posibile replici.

Un adolescent timid iti va spune ca o mare parte din nesiguranta lui vine din reactiile fiziologice, care i se par de necontrolat. Aceasta biologie a timiditatii este controlata de o anumita parte a creierului, responsabila cu detectarea pericolului din mediul inconjurator. Printre semnele fiziologice ale timiditatii, se numara :

       • Obrajii inrositi
       • Transpiratia rece a palmelor
       • Palpitatii si puls accelerat
       • Gura uscata
       • Limbajul disfluent
       • Nervozitatea, nelinistea (adolescentul se misca tot timpul, se joaca cu parul, cu inelul sau alt obiect)
       • Ameteala, "fluturii in stomac", greata, durerea de stomac.

Trebuie sa intelegem sa acestea sunt simptome pe care adolescentul nu le poate controla. Pentru ca ele sa dispara, trebuie mai intai sa inlaturam timiditatea. Asadar, nu trebuie pedepsit sau certat fiindca nu-si gaseste locul, se joaca cu parul sau isi roade unghiile pentru ca sunt reactii involuntare. Ele maresc jena care insoteste momentul si fac adolescentul si mai timid.

Ca parinte, trebuie sa fii toleranta si sa iti ajuti copilul, incepand prin a-l asculta de cate ori e nevoie. Multi parinti se enerveaza si reproseaza tanarului comportamentul timid, mai ales cand vad in jurul lor copii de aceeasi varsta care par mult mai "dezghetati", mai descurcareti. Este important sa intelegi ca timiditatea e o trasatura cu care ne nastem. Copilul nu este timid pentru ca vrea, ci pentru ca acesta ii e caracterul.

Intelegand aceste lucruri, ii poti fi de ajutor copilului tau. Cea mai buna strategie a ta este sa-i arati ca-l intelegi pe el si sentimentele sale, sa ai rabdare, sa-l incurajezi. Nu-l presa si nu-l trimite la intalniri cu prietenii daca nu vrea sa o faca. Mai degraba, explica-i ca a-ti forma abilitati sociale este ca si cum ai invata sa canti la pian, adica te perfectionezi numai daca exersezi. Cu cat iese mai mult in societate, cu cat petrece mai mutl timp in compania prietenilor, cu atat va deveni mai relaxat si mai sigur pe el.

Cum iti poti ajuta adolescentul:

   • Invata-l sa inceapa cu pasi mici. La inceput, o intalnire cu doi-trei colegi sau chiar cu un singur coleg pe care il considera mai prietenos, apoi poate sa treaca la grupuri din ce in ce mai mari.
   • Nu-l presa sa faca lucruri care nu ii plac, dar invata-l ca pentru a acumula abilitati sociale trebuie sa-si asume anumite riscuri emotionale.
   • Vorbeste-i despre droguri si alcool. Tinerii timizi tind sa recurga la ele pentru ca ii ajuta sa scape de inhibitii. Spune-i ca alcoolul si drogurile il scapa de simptome, dar nu de cauza lor.
   • Atrage-i atentia asupra limbajului corpului. Semnale precum tonul vocii, volumul ei, tinuta, trimit un mesaj puternic celor din jur. Invata-l sa vorbeasca tare, calm, sa tina spatele drept si sa priveasca interlocutorul in ochi.
   • Indeamna-l sa inceapa conversatii cu toti cei pe care ii intalneste in viata de zi cu zi: vanzatoarea de la magazine, soferul de taxi, alti pacienti care stau in camera de asteptare la dentist, la doctor. Aceste mici conversatii nevinovate ii vor da mult curaj.


------------------------------

Stiai ca…

 •Adolescentii timizi tind sa aiba chipuri mai lungi, mai alungite, fata de ceilalti adolescenti?
 •Tinerii timizi sufera mai frecvent de alergii, iar simtul mirosului este mai dezvoltat la ei?
 •Nu numai oamenii sufera de timiditate. Aceasta trasatura se intalneste si la unele animale: caini, pisici, oi, pesti?
 •Timiditatea depinde de cultura si asezarea geografica a tarii? Japonezii si taiwanezii sunt foarte timizi.
 •Si oamenii celebri, bogati, cu cariera de succes pot fi timizi? Al Gore si Sting se considera timizi. La fel si Eleanor Roosevelt sau printesa Diana.