Dupa nastere - ne "cazam" impreuna cu copilul? Rooming-in - sau cum se reinvata instinctele

Exista practici in lumea moderna pe care nu ne mai obosim sa le punem sub semnul intrebarii, chiar daca uneori vin sa ne contrazica cele mai sanatoase instincte. Cu atat mai putin le vom vedea interogate sau contestate daca persoana in cauza se intampla sa fie o foarte proaspata mamica. Da, vorbim despre maternitate, despre care oricine are o opinie, de la matusa de la tara pana la bunicile din parc, pe care se grabeste sa o toarne in urechile dezorientatei primipare. Indraznesc sa spun ca maternitatea nu e incurajata, sau sprijinita in vreun fel. Ba mai mult, daca ai nesansa, ca majoritatea covarsitoare a tinerelor mame sa nasti intr-o maternitate de stat, te vindeci sigur si irevocabil de dorinta de a mai avea vreodata un copil.

Regula generala in maternitatile de stat in Romania, cu mici exceptii este de a avea saloane separate pentru lauze si nou-nascuti. Desi in majoritatea tarilor civilizate, rooming-in-ul este regula. Adica mama si copilul sunt cazati in aceeasi camera, favorizand contactul timpuriu si alaptarea la cerere. Prin urmare, in maternitatile noastre, imediat dupa nastere, fie ca vorbim de nastere naturala sau cezariana, copilul este dus la sectia de neonatologie pentru evaluare si apoi intr-un salon separat de nou-nascuti.

Mama si copilul au parte de un program de vizite si de alaptare rigid (copilul este adus la 3-4 ore pentru a fi hranit, fara a avea siguranta ca nu a primit biberon intre timp).

La nivel declarativ, maternitatile sprijina nasterea naturala, contactul timpuriu mama-copil, alaptarea etc. In realitate, lucrurile nu stau deloc asa. E suficient sa consultam cateva cifre pentru a vedea cam pe unde ne plasam si cu nasterea naturala si cu ratele de alaptare exclusiva pana la 6 luni (recomandarile OMS si UNICEF).

Conform cifrelor UNICEF pentru Romania, doar 16% dintre copiii nascuti intre 2000 si 2007 sunt hraniti exclusiv la san pentru primele 6 luni. Una dintre radacinile problemei e de gasit chiar la maternitate. In chiar prima ora de la nasterea copilului. Sau chiar prima jumatate de ora! Studiile arata ca prima jumatate de ora este hotaratoare nu atat pentru debutul alaptarii, pentru mentinerea cat mai mult timp posibil a lactatiei, ci si pentru legatura pe termen lung mama-copil. Acelasi UNICEF a efectuat un studiu in Rusia, unde practica separarii copilului de mama este la fel de comuna ca in Romania. Studiul viza un grup de 176 de mame si copii, a caror evolutie a fost monitorizata timp de un an, pornind de la observatia ca o parte dintre acestia au fost separati in primele ore de viata ale copilului. Cercetatorii au descoperit ca suptul timpuriu, contactul cu mama in prima jumatate de ora au avut pana spre varsta de un an un efect pozitiv asupra interactiunii mama-copil, asupra reciprocitatii relatiei. Despartirea timp de doua ore de la nastere a copilului de mama nu a putut fi compensata de nimic. Exista deci dovezi in sprijinul acestei perioade "sensibile" de jumatate de ora dupa nastere, in care copilul este foarte alert, iar reflexul de supt este cel mai viguros.

Numaram, prin urmare, printre avantajele rooming-in-ului:

- Permite contactul timpuriu mama-copil
- Se poate profita de acea prima, pretioasa jumatate de ora de viata a copilului, care duce apoi la un supt mai eficient si de durata
- Temperatura corpului copilului dupa nastere se regleaza mai usor si este mai stabila in urma contactului cu mama
- Plasarea copilului gol direct pe piele favorizeaza colonizarea corpului sau de catre aceleasi bacterii care se afla si pe corpul mamei
- Alaturi de alaptat, reduce semnificativ riscul alergiilor
- Ritmul cardiac si tensiunea se normalizeaza mai rapid
- Plansul copilului stimuleaza productia de lapte si incurajeaza alaptatul la cerere
- Initiaza secretia de colostrum, primul lichid hranitor si cu valoare de imunizare uriasa
- Copilul deprinde mai usor si mai eficient suptul, pentru ca acum reflexul de supt este foarte treaz.

UNICEF si OMS recomanda plasarea copilului pe pieptul mamei in prima jumatate de ora si amanarea oricaror proceduri medicale non-urgente.

Contrar unor credinte populare, atasarea corecta a copilului la san nu este o deprindere cu care mama se naste, ea se invata, iar succesul poate fi hotarat si de contactul timpuriu cu copilul. Si atasamentul este o lectie care se invata. Cu cat mai curand asimilata, cu atat mai bine pentru mama si pentru copil.