Al patrulea trimestru Fatul se dezvolta intr-un mediu cald, confortabil, care emite zgomote ritmice, se misca leganat si absoarbe socurile. In acest mediu calm, leganat de miscarile mamei, se simte in siguranta deplina. Cand, dintr-o data, dupa o experienta dificila si obositoare, intunericul « casutei » sale este inlocuit de o lumina puternica, mediul lichid caldut si confortabil dispare, iar sunetul ritmic al inimii mamei inceteaza sa se mai auda. Zogomotele sunt prea puternice, paturile ii zgarie pielea sensibila, maini straine il ating peste tot.

Momentul nasterii, magic pentru parinti, este traumnatizant si debusolat pentru copil. La entuziasmul si bucuria parintilor, el va raspunde in prima faza prin plansete ascutite si gemete, apoi printr-un somn adanc din care nu se trezesc decat daca le e foame, frig sau teama. Asa isi va petrece urmatoareele trei luni: dormind si mancand.

Creierul nou-nascutului nu este indeajuns de dezvoltat ca sa poata procesa si suporta stimuli primiti din mediul inconjurator. Asa ca somnul este singura modalitate de a-i evita. Creierul intra in stand-by pana in momentul in care va fi indeajuns de puternic ca sa poata primi informatii din exterior. Sugarul depinde in totalitate de parinti pentru a supravietui.

Omul este unul din putinele mamifere care, la nastere, sunt fragile si cu totul vulnerabile in fata oricarei primejdii. Puii multor patrupede sunt dotati cu un simt al autoconservarii care ii impinge sa se ridice si sa mearga la scurt timp dupa nastere. Creierul lor are 60-90% din marimea creieruluia dult. In schimb, puiul de om, nu poate nici sa se hraneasca singur, nici sa-si pastreze temperatura corpului, nici sa-si sustina capul. Creierul lui functioneaza la 25% din capacitatea adultului si cea mai dezvoltata este partea responsabila cu reflexele. Mai toate actiunile unui nou-nascut sunt simple reflexe : miscarile membrelor, suptul, inghititul, respiratia.

De ce ne nastem atat de vulnerabili in fata naturii? Pentru ca traimin medii sigure si are cine sa ne protejeze, sa ne hraneasca, sa ne tina in brate, ar spune unii. Pentru cercetatori asta nu e un motiv suficient. Profesorul James McKenna crede ca a descoperit adevaratul motiv, ascuns in aspectele antropologice ale dezvoltarii umane. Se stie ca stramosii nostri mergeau in patru picioare. In momentul in care am capatat mersul biped, pelvisul ne-a devenit mai ingust si un copil la termen nu s emai putea naste natural. Dar cum natura are modeul sau de a le potrivi pe toate, femeile au inceput sa nasca cu trei luni mai devreme, cand capul copilului era indeajuns de mic pentru a incapea prin pelvisul mamei.

De atunci, copiii se nasc la noua luni de la conceptie si nu la 12, cum se intampla initial, ceea ce inseamna ca au creierul incomplet dezvoltat si incapabil de altceva in afara de somn si hrana. Primele trei luni de viata reprezinta o perioada in care creierul si sistemul nervos central se maturizeaza. Pentru asta are nevoie de liniste, de rutina, de siguranta si nu poate asimila nicio cunostinta, nu-si poate forma nicio abilitate. De aceea, de la nastere si pana la inceputul celei de-a patra luni de viata, copilul se afla intr-e perioada unica, speciala, pe care unii specialisti o numesc «al patrulea trimestru», pentru ca, daca ar fi sa-l credem pe James McKenna, bebele nici nu ar fi fost nascut daca n-am fi avut « proasta » inspiratie de a ne ridica in doua picioare. La sfarsitul celor trei luni, bebelusul este gata sa raspunda stimulilor din exterior. Respiratia lui devine mai regulata, isi poate sustine capul, poate sa gangureasca, sa fie atent la mama, ceea ce inseamna ca creierul lui indeplineste macar cateva functii de baza, in afara celor reflexe.

Teoria celui de-al patrulea trimestru ii apartine lui Harvey Karp, pediatru si scriitor, care a studiat, in anii ’80, plansul nou-nascutului si colicile, descoperind ca ideea de colici nici macar nu exista in unele culturi, in care mama si nou-nascutul sunt mult mai apropiati.

Abordarea vestica, spune dr. Karp, este complet gresita. Orice nou-nascut care doarme singur in camera, in liniste deplina si cu lumina aprinsa va plange de cate ori este treaz pentru ca acest mediu este complet diferit de cel cu care a fost obisnuit timp de noua luni. In uter e intuneric, pielea ii este imbratisata continuu de lichidul amniotic, iar zgomotul, desi pare incredibil, este mai puternic decat cel al unui aspirator.

Asa ca singura modalitate de a trata colicile este sa-i asiguri copilului un mediu cat mai asemanator cu cel din uter. Pentru asta, dr. Karp recomanda cei cinci “S” - in engleza swaddling, side position, shushing, swinging, sucking, adica infasat, pozitia pe o parte, zgomote soptite, leganat, supt. Infasatul lejer mimeaza locul stramt si cald din uter, atingerea paturii de piele fiind asemanatoare cu atingerea lichidului amniotic. Pozitia pe o parte este recomandata pentru ca ajuta la digestie, dar odata ce copilul adoarme trebuie intors pe spate. Zgomotele soptite (un CD cu muzica ambientala, zgomot de valuri, zgomot de ploaie, un foehn lasat pornit) imita sunteul familier pe care il facea sangele mamei curgand prin vene. Leganatul imita acel leganat pe care fatul il simtea in uter, cand fiecare miscare a mamei era resimtita ca un leganat usor. In sfarsit, suptul are efecte puternice asupra sistemului nervos, declansand producerea unor substante calmante la nivelul creierului.

Cei cinci «S» ai lui Karp functioneaza cel mai bine daca sunt combinati. Totusi, unii sugari se multumesc doat cu unul sau doua din ingrediente. Altii au nevoie de patru sau cinci. Nu poti sti ce il calmeaza pe bebele tau pana nu incerci tot.