Automutilarea, boala adolescentului modern Cunoscuta astazi in special ca parte din subcultura Emo, automutilarea este ranirea deliberata a propriului corp, nu ca o incercare de sinucidere si nu ca parte dintr-un ritual social acceptat sau dintr-o exprimare artistica, asa cum sunt tatuajul si piercing-ul. Automutilarea este, mai degraba, o incercare de a suporta emotiile si sentimentele negative.

Automutilarea, numita si autoranire sau parasuicid, poate aduce adolescentului un sentiment de calm, de eliberare, dar numai pentru moment. Mai tarziu, apar rusinea, vina, care vor fi calmate prin aceeasi metoda, dupa care se intra intr-un cerc vicios. Adolescentul care se automutileaza o face adesea din impuls, deci este o problema de controlare a impulsurilor.

In general, cand vorbim despre automutilare, ne gandim la taierea pielii (de obicei, pe antebrate), dar exista multe alte metode folosite de adolescentii cu probleme. Pe langa taierea pielii s-au intalnit cazuri de :

- arsuri
- otravire
- supradoza
- ruperea oaselor
- lovire cu capul in obiecte dure
- strapungerea pielii cu obiecte ascutite
- muscaturi
- smulgerea parului
- interventii in vindecarea normala a ranilor

Oricat de incredibil ar parea, exista adolescenti care prefera sa faca asta in loc sa caute o rezolvare reala si eficienta a problemelor lor. De obicei, automutilarea este un comportament repetitiv. Daca s-a intamplat o data, fii sigura ca se va mai intampla. Cel mai adesea tintele principale sunt bratele, picioarele si pieptul, adica locurile usor accesibile si usor de ascuns sub haine. Dar orice parte a corpului poate fi tinta incercarilor de automutilare. Ranirea poate sa fie dureroasa sau nu, in functie de care este starea de spirit pe moment.

Exista mai multe tipare de comportament. Adesea, automutilarea este o actiune impulsiva care vine dupa un eveniment frustrant. Dar uneori este planuita, iar ranile se fac intr-un mod metodic, calculat.
Adolescentul care are o asemenea problema n-o sa vina la tine sa-ti spuna (decat daca este foarte speriat). De aceea, daca banuiesti ceva, trebuie sa urmaresti semnele :

- adolescentul are cicatrici de la arsuri sau taieturi.
- are rani proaspete.
- are vanatai.
- are fracturi ale oaselor.
- in camera lui se afla obiecte ascutite, la indemana.
- adolescentul petrece mult timp singur.
- poarta maneci lungi sau pantaloni lungi chiar daca afara este foarte cald.
- pretinde ca are adesea mici accidente.

Ca adult, probabil ca nu-ti poti da seama de ce ar vrea cineva sa-si faca rau singur. Nu exista o singura cauza care sa stea la baza unui astfel de comportament. Automutilarea este provocata de un amestec de emotii complexe. In general, este rezultatul incapacitatii de a rezista emotiilor negative: teama, frustrare, manie, depresie. Adolescentul nu isi poate exprima aceste emotii, nu are cu cine sa le discute sau crede ca nu are cu cine, nu gaseste nicio modalitate de a le suporta pana cand trec, nu intelege de ce are sentimente atat de intense. Automutilarea ii da impresia ca poate controla o situatie de necontrolat, durerea fizica ii distrage atentia de la cea sufleteasca sau il ajuta sa se convinga ca inca mai poate sa simta ceva. Autoranirea poate fi perceputa ca singura modalitate de a exprima tristetea sau disperarea. Uneori, adolescentul se raneste singur incercand sa se autopedepseasca pentru defecte pe care si le gaseste singur sau pe care i le reproseaza altii. Alteori, automutilarea nu este decat o metoda de a atraga atentia sau de a-i manipula pe altii.

Automutilarea poate sa afecteze pe oricine, de la pre-adolescenti pana la adulti, insa cel mai adesea se intalneste la adolescenti. Adultii foarte rar capata un asemenea comportament daca nu l-au avut si in adolescenta. Desi varsta este un important factor de risc, nu toti tinerii se automutileaza. Ce-i face pe unii sa recurga la astfel de fapte ? Problema trebuie cautata in mediul in care traieste tanarul. Adolescentul care a fost abuzat in orice fel, neglijat sau izolat, care a trecut prin experiente traumatizante (moartea cuiva drag, divortul parintilor) are mai multe sanse sa recurga la automutilare decat ceilalti. De asemenea, automutilarea apare mai des la adolescentii care au unele probleme psihice, chiar daca nu foarte grave: depresie, complexe de inferioritate, anxietate, sindromul de stres post-traumatic, tulburari de alimentatie, tulburarea Borderline. Folosirea de narcotice, abuzul de medicamente si consumul de alcool sunt factori de risc, dar se pot automutila si tinerii care par absolut normali si care aparent nu au nicio problema.

Nu mai trebuie sa spunem ca automutilarea necesita tratament urgent, nu neaparat al ranilor fizice, care in general sunt minore, ci al problemelor emotionale. Tratamentul trebuie sa includa sedinte de psihoterapie, prin care se vor identifica si rezolva problemele care au dus la automutilare, se vor invata metode de a tolera stresul si emotiile negative.

Nu exista medicamente care sa trateze automutilarea, insa uneori medicul psihiatru poate sa prescrie antidepresive sau alte medicamente care pot tine sub control bolile psihice asociate cu automutilarea. In cazuri mai grave, in care exista pericolul ca tanarul sa se raneasca grav, poate fi de ajutor si internarea intr-un spital psihiatric, unde poate fi tinut sub observatie.


Cand descoperi un asemenea comportament la copilul tau, mai ales daca el parea perfect sanatos, nu poti fi decat socata, speriata, rusinata. Este normal sa te simti vinovata pentru ca nu ai observat mai devreme, pentru ca nu l-ai ajutat mai mult, pentru ca nu ai fost langa el mai mult, asa cum e normal sa-ti fie rusine sa ceri ajutor. Dar nu e momentul nici sa stai pe ganduri, nici sa cauti vinovati, nici sa te infurii. Este momentul sa cauti solutii. Automutilarea, chiar daca ranile sunt minore, poate sa aiba o multime de complicatii :

- Infectiile, fie de la folosirea in comun a obiectelor taioase, fie de la ingrijirea precara a ranilor.
- Rani grave, daca sunt taiate vase mari de sange.
- Sinucidere accidentala, daca adolescentul se raneste mortal. Sansele sunt mai mari daca se automutileaza cand este sub influenta alcoolului sau a drogurilor.
- Cicatrici permanente, desfigurare.
- Sinucidere deliberata.

Ce poti face ca sa previi un comportament atat de periculos, este evident: sa fii alaturi de adolescentul tau. Daca nu iti spune ca are probleme, nu inseamna ca nu le are. Vorbeste cu el, deschide-ti sufletul, povesteste-i ce te supara pe tine ca sa-ti spuna si el ce-l supara pe el. Da-i ocazia sa-si exprime emotiile negative vorbind cu tine. Lasa-l sa-si manifeste furia, asa cum vrea el. E mai bine sa loveasca o perna decat sa-si taie pielea. Ai grija la semnalele pe care i le transmiti. Fara sa vrem, uneori, le transmitem copiilor nostri ca nu e bine sa-ti arati sentimentele, ca barbatii n-au voie sa planga, ca furia trebuie stapanita, de unde vor intelege ca in prezenta parintilor le este interzis sa arate ce simt. Si, nu in ultimul rand, supravegheaza-l atent (dar fara sa-i dai impresia ca il controlezi). Urmareste ce reviste citeste, ce prieteni are, ce site-uri viziteaza.

Autoarea urmatorului articol ai putea fi chiar tu!
Ai sfaturi pentru celelalte mamici? Ai trait un eveniment pe care vrei sa-l ni-l povestesti? Ai o poveste interesanta legata de sarcina ta, copii, sau viata de mamica? Stii vreo reteta care crezi ca le-ar placea si altor pici? Ai o lista cu adrese utile din orasul tau?
Trimite-ne textul tau pe adresa copilulmeu@flu.ro si noi il vom publica in sectiunea de articole a site-ului pentru ca si celelalte mamici sa poate profita de pe urma sfaturilor si a experientei tale.